Cand cineva intra in tine pe neasteptate

După ce aţi vazut titlul şi v-am dat ocazia să vă gândiţi la perversităţi, treziţi-vă.

Stăteam şi eu ca un om normal şi posesor de permis pentru condus autovehicule. La stop. Stăteam, că n-aveam ce să fac altceva. A, şi vorbeam la telefon, dar asta prefăceţi-vă că nu aţi citit. Şi cum stăteam eu ca o floricică, în maşina mea pe care nu am lovit-o niciodată, ridic privirea. În retrovizoare. Ştii cum vezi în filmele cu regie trasă de păr, când un nene simte că e cineva în spatele dânsului şi se întoarce şi îi dă o cărăţică? Şi când cel ce trebuie surprins de fapt surprinde? Eh, aşa şi eu, mă uit în oglinda retrovizoare exact când un nene mă pocneşte. Eu nu aveam cum să mă întorc să-i dau o cărăţică, deoarece n-aveam cum. Am apucat în fracţiunea aia de secundă să pun piciorul pe frână, astfel super bad pitzi reuşeste să evite potenţiala apropiere, deloc tandră, cu maşina din faţă. Clipoc clipoc, clipesc să văd dacă’s vie. Mi-s vie.

După ce am strigat ce se vede în titlu la telefon, închid şi mă dau jos din maşină. Până să-mi văd fundul, pentru că-mi iubesc maşina şi fundul ei e şi al meu, văd maşina vinovatului. Panică. Era un maldăr de fiare în faţă. Nu se înţelegea nimic, bă tăticule, nimic! Fiare, plastic, sticlă, curgeau chestii. Nasol, îmi zic eu. Mă uit la a mea, nimic. Nimic, mă-nţelegi. Acuma’…n-o fi şi maşina lui bad pitzi o super maşină pitzi, dar na….she’s playing hard to get. Da, she, pentru că e fetiţă. Are şi nume. Nu pot să îl spun, dar e frumuşel, vă asigur.

Acestea fiind spuse, frăţică îmi pare rău pentru maşina ta cabrio şi frumoasă, rezolvă-te că eu am treabă şi nu pot să stau pe la poliţie. Păi stai aşa că nu-i aşa. Frăţică n-are rca. Nici casco. Nici talonul. De fapt..ştii, maşina nu e înmatriculată. E clar că am faţă de fraieră, pentru că frăţică îmi propune să-şi facă maşina pe asigurarea mea. Nu ştiu ce gând necurat şi ce naivitate maxima l-a determinat pe frăţică să zică asta. Îi explic cum stă treaba, că în general nu’s un om tocmai manevrabil, deloc înfluenţabil şi că ceea ce îmi cere nu este sub nicio formă realizabil. Facem schimb de numere de telefon. Probabil voia să mă mai controleze, să fie sigur că nu m-am dus la poliţie pe furiş, să declar ce ştiu eu ce. Nu m-a sunat niciodată oricum.

Peste o lună sau două mă trezesc cu un colet. O cutie imensă şi frumoasă, pe numele meu. O deschid şi văd cum zac înauntru nişte trandafiri. Foarte frumoşi trandafirii. Însoţiţi de un bileţel: “nu vrei să ieşi cu mine la o cafea?”

Era frăţică. N-am ieşit cu el la o cafea. Şi n-am aflat niciodată de unde mi-a ştiut numele complet şi adresa.