Cand Dorel Puturosul se simte lezat, Dorel cel harnic ia banii

Dorel de România e atât de prost, că ştie să facă bani. E un mare norocos. A mâncat din oliţă când îi făceau mucii cravată de pionier şi a adunat toţi trifoii cu 4 foi de pe păşunea comunală. Mama lui l-a scăldat în Stix-ul baftelor şi l-a încotoşmănat cu sfaturi părinteşti: “Puiu` mamii,  dacă ajungi vreodată să fraiereşti pe cineva, nu da înapoi. Viaţa e o luptă între lene şi bani. Cu prima te naşti, pentru a doua trebuie să găseşti fraieri potriviţi. Dacă le ai pe amandouă, nu-ţi mai trebuie decât o nevastă proastă”.

Dorel de România n-a lucrat în viaţa lui în afară. Dacă ar fi mers în Spania şi şi-ar fi pus lenea în mişcare, ar fi lucrat până la pauza de masă, când Jose l-ar fi trimis la cea mai apropiată staţie de benzină să numere maşinile cu 5 roţi. Dar Dorel se laudă că lui nu-i tre Spania, când EL poate face bani în România cât alţii în Madrid, Toledo, Taragona şi Albacete.

Dorel de România este atât de prost, încât nici nu-şi imaginează că, în alt colţ de oraş, un Dorel cu capul pe umeri mănâncă orbit în loc de pranz şi-ar ucide pentru o zi de muncă pe criza asta. Măcar de ţigări să aibă şi de-o glaje de bere. Celălalt Dorel e sincer, harnic, serios şi lucrează pe bani mult mai puţini.

Dorel cel harnic aşteaptă ruperea clientului de Dorel de România, ca să poată prinde o lucrare. Şi o prinde.

Ia banii şi, în plus, vine şi cu idei bune pe care Dorel de România, nu ştiu dacă am menţionat undeva că e prost de îngroapă morţii, ar scuipa de la distanţă.

Din nefericire, în România, Dorel cel harnic e mai rar decât o pasăre Phoenix.

Dar şi când l-ai găsit, îi pregăteşti tu însuţi cenuşa din care să renască!