Cand somnul de acasa nu e suficient de confortabil

..Dormi în alt pat, arzi gazul aiurea saaaaaaaau stai la coadă la moaşte 2 zile şi 3 nopţi. Ce, nu se poate?

M-am dus acum spre seară la un show de stand-up comedy la Fabrica. Ştiţi unde-i Fabrica? Eu ştiu dar nu pot să vă explic. Oricum, drumul spre Fabrica (şi aici mă refer la drumul meu spre Fabrica) trece pe lână Mitropolie. O iei aşa în sus şite prinzi tu.

Mda, şi în drumul meu spre această locaţie mă uitam, fireşte, pe geam. Căci mă aflam într-un automobil şi altă activitate nu puteam întreprinde, datorită faptului pentru motivul că nu conduceam eu. Ce văd eu pe geam? O coadă imensă frăţioare, da imensă, cât turnu Eiffel culcat la pământ. Şi mergeam, şi mergeam şi tot mergeam. Şi coada nu se termina. Coada era la moaşte. Bănuiesc că toată lumea ştie că sunt nişte oase depuse la Mitropolie, oase pe care oamenii cu frică de Dumnezeu ţin neaapărat să le pupe. Boooooooon.

Ajung la Fabrica, beau două ceaiuri, râd două ore, plec. Pe drum înapoi..coadă. Mare. La fel. Aceeaşi coadă.

Pentru început, aş vrea să vă explic convingerile mele. Nu cred în religie. Nu cred în biserică. Nu cred în preoţi. Da, cred în ceva şi bănuiesc că e vorba de Dumnezeu. Eh, hai, e vorba de Dumnezeu dacă aşa zic toţi..hai să mă conformez. Ştiu Tatăl Nostru şi la un moment dat ştiam şi Crezul. Am icoane în casă şi voi avea întodeauna, am preoţi şi călugări în familie, îmi fac cruce când trec pe lână o biserică, din când în când chiar intru şi aprind o lumânare. Mă simt minunat când se întâmplă. DAR: nu ţin post, nu mă duc să mă împărtăşesc, n-o să stau vreodată la o slujbă 3 ore, nu cred în ceea ce consider eu manipulare în masă. Probabil că gioalele mele vor rezista pe tocuri cu stoicism vreo oră jumate în faţa unui sobor de preoţi, într-o bună zi. Că deh, m-oi mărita şi eu odată, chiar religios.