Cât pe ce să-mi achiziţionez un sufleţel

Era o tanti pe stradă, vindea iepuraşi. Am stat, m-am uitat la ei, m-am gândit, m-am mai gândit o dată, şi-am plecat. Mi-am adus aminte că am primit unul acum câţiva ani de ziua mea de nume, pentru că, desi pare incredibil am nume de sfântă, dar revenind, m-am trezit cu un iepure. Iepurele cred că era american pentru că funcţiona pe alt fus orar. Ziua dormea ca porcu’ iar noaptea ronţaia cutia în care era pus, scormonea prin rogojină, mânca, ţopăia, se scărpina, etc. Problema mea de bază: mirosul. Băi nene, iepurii put. PUT. Aşa că l-am dat.

Şi de ce am pus poze cu veveriţe, să vă zic. Eu nu vreau câine, nu vreau pisică, nu vreau iepure, hamsteri, papagali sau broaşte ţestoase. Câinii sunt greu de întreţinut, pisicile’s perverse, hamsteru’ dacă l-ai pierdut prin casă ai dat de dracu, papagalu’ e fără rost, broaşte ţestoase… am omorât două la viaţa mea şi nu mai vreau. Vreau veveriţă sau maimuţă. Maimuţe n-am pozat până acum, cel puţin nu specia aia pe care o vreau eu. Sunt alea mici mici mici, le ştie cineva?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *