Ce inseamna sa fii o persoana „de treaba”?

Zilele trecute am fost la BCR să-mi deschid un cont în euro, special pentru o tranzacţie ce urmează a fi făcută de către nişte persoane de încredere. Nu mi-am folosit niciodată conturile personale pentru tranzacţii pitzipongice, pentru că sunt extraordinar de precaută, ca să nu spun paranoică.

Aşadar, banii ce-mi vin se duc pe la diverşi prieteni, amici, cunoştinţe sau chiar oameni pe care nu-i cunosc personal dar am motive să mă încred în ei si care nu sunt atât de paranoici ca şi mine. Intrebarea pe care o pun cel mai des în ultimele luni este auzi, n-ai şi tu un cont? Lucru care e foarte enervant pentru că trebue să stau să culeg sutele de mii de euro din diverse colţuri ale ţării. Sper că observaţi ironia deloc fină din ultima propoziţie.

Aşadar iată-mă la un sediu BCR. Omul care mi-a deschis contul era directorul executiv, aşa scria pe ecuson! Directorul executiv mă pune să completez nişte formulare, completează şi el una alta prin pc, nu mă întreabă nimic în timpul ăsta. După ce-şi termină treaba lui, îmi dă buletinul şi-mi zice la revedere. Eu, un pic mai comunicativă decât dânsul, întreb: păi..cardul? când îl ridic? Se uită la ceas şi-mi zice că săptămâna viitoare. Linişte. Mai întreb: din câte ştiu, se plăteşte cardul în sine, nu trebuie să merg la casierie să plătesc ceva? Mă anunţa calm că-mi vor fi opriţi 50 euro din prima tranzacţie de pe cont, ca o garanţie pentru card.

Clip clip. Ce? Şi de ce nu mi-aţi zis nimic până acum? Poate nu vreau să mi se oprească banii ăstia, poate tre să-mi iau papmerşi de ei. Păi, ar trebui să fiu fericită că sunt doar 50 euro nu? Bine că nu mi-aţi zis că prima tranzacţie de 1000 de euro este oprită, pentru card. Vă salut respectuos, în mod anal, bucal şi pe traseul arborelui genealocic, nu vreau cardul şi nu vreau serviciile dumneavoastră urât mirositoare. Nu, asta s-a întâmplat în capul meu. Am plecat, semi nervoasă. Frustrată de BCR. Şi de propria persoană, că nu i-am zis directorului executiv ce gândeam