Ce mai discută oamenii în autobuz

Adineauri, pe drum spre casă, în autobuz. Doi melteni de şantier, puţind a var combinat cu transpiraţie, vorbeau cu voce tare, leşinaţi de beţi. Vorbeau atât de tare că mă dureau urechile şi eram gata gata şă le fac guler bara de care mă ţineam, când îi aud:

– Bă, mie mi-e …cam reău aşea! zice ăla mai gras.
– Bă…mie mi s-a umflat măseaua cred…să moară mama! zice al doilea, un uscat ce semăna cu un băt de curăţat urechea.
– Sau poate e doar ameţeala….dar nu e bine dăloc cu noi! Adică, dacă cădem paiciea? zice primul.

La care al doilea, uitându-se în jos şi văzând că se udase total pe pantaloni în zona şliţului din cauză că se scăpase pe el, zice speriat:

– Bă, mie cred că mi s-a rupt apa!!!!!!