Cunosc o pitipoanca

Şi e cea mai tare piţipoancă. Pentru că recunoaşte şi pentru că nu îi e ruşine. Este exact cum ţi-o imaginezi.

Vopsită galben pui, câteodată cu rădăcinile negre. Niciodată nu-şi dă pantofii Gucci jos din picioare, nici dacă merge cu trenul. Stă cu mâna în erecţie şi cu Cavalli-ul agăţat. Pune mare preţ pe valorile materiale, nu iese cu bărbaţi fără bemveu la scară. A ieşit cu un cetăţean şi acesta a îndrăznit să nu îi plătească consumaţia? Nu o mai vede la faţă niciodată şi are eticheta de ’sărăcie’. Eventual i-o spune direct, nu se sfieşte. Nu concepe să-şi cumpere ceva singură. Pentru cumpărături există bărbaţi. Femeia, în viziunea ei, trebuie să câştige cât să aibă bani de coafor şi epilat. Se uită la fiecare calorie pe care o îngurgitează, este exagerat de exagerată când vine vorba de silueta ei.

Piţipoanca asta este o fată de viaţă şi de treabă. Mai presus de atât, îi merge creierul ca TGV-ul. Are cultură generală, poţi discuta cu ea orice fără să te plictiseşti. Artă, istorie, muzică. Are un simţ al umorului mai special, n-ai cum să nu râzi cu ea. Mai ales când recunoaşte tot ceea ce am scris eu mai sus. Este studentă la o facultate de arte.

Ciudat, nu?