Fusul orar ridica probleme tuturor oamenilor

Nu mai reuşesc să-mi revin la programul meu normal, sunt haotică. Mă trezesc la 7 dimineaţa dar degeaba, căci la 18.00 adorm ca vaca şi mă trezesc în toiul nopţii. Şi să-mi zică şi mie cineva de ce naiba durează atât de mult să revin la fusul orar.

Fac grevă, mi-am băgat maşina în garaj şi mi-am luat abonament la metrou. Eh, nu mi-am luat chiar abonament, dar posed o cartelă de 10 călătorii.

Sunt foarte şocată de moartea Ancăi Parghel. Eram sigură că o să reuşească să doboare boala şi a doua oară. Dumnezeu s-o ierte.

Domnul Pitzi mi-a vărsat Cola pe laptop. Parcă am o scoarţă de copac în locul tastaturii. Adevărul e că sub tastatura mea este o adevărată comoară, de la scrum de ţigară până la apă, cafea, diverse sucuri, ceai şi firmituri. Doar că eu am o metodă tradiţională de a-l curăţa şi anume bag aspiratorul. Da, pe tastatură. Lu’ Domnul Pitzi i-a fost frică să-mi zică ce-a făcut (vezi, chiar sunt rea, până şi lui îi e frică de mine) şi a folosit metoda rudimentară cu şerveţelul, deloc practic. Mă văd nevoită să-mi schimb HP-ul, nu numai din motivul ăsta. Cred că o să optez pentru un Mac, să nu mai fiu marginalizată prin cafenele. Glumesc. HP rulează pentru mine.

În Bucureştiul anului 2008 se fură tomberoanele de gunoi din faţa caselor. Nu mai am tomberon, n-am unde să duc gunoiul. Deşi era legat cu lanţ de poartă.

Am visat că am căzut cu un lift în ocean şi cineva numerota cu voce tare: 100, 200, 300..era vorba de metri, pe parcurs ce ne scufundam. Am ieşit din lift, don’t ask how, şi-am început să înot înspre suprafaţă da’ n-am reuşit. Simţeam că devin inconştientă şi-atunci m-am trezit, îmi bătea inima ca la balamuc. Horror.

Ziceam acu’ ceva timp că n-o să mă duc niciodată la cineva să-i intind mâna şi să spun: eu sunt Bad Pitzi. Did it. Nu se pune că eram în club la 4 dimineaţa şi bine dispusă. Oricum, nu mi-am luat bătaie, aşa că am făcut o alegere bună.

Vreau să fiu copil din nou şi să mă entuziasmez că vine Moşu’.