Idei de criza

Acum un an am avut o experiență oripilantă la un salon de cosmetică. M-am dus să-mi fac un tratament cosmetic (la muian) într-o zi cu soare și-am dat de o cosmeticiană absolut țicnită. Salonul unei deviate, mic, de cartier, doar pentru tratamente cosmetice sau împopoțonări gen unghii false, gene false, tatuat sprâncene și alte superficialități de genul. Io acolo pentru prima oară, să-mi purific fățăul. Intru, femeia (45-50ani) parcă mă cunoștea de când eram mică, de fapt, parcă mă născuse ea. Una peste alta mă pune să fac duș (?) înainte de tratament, că ea lucrează foarte curat și nu concepe altfel. Și mă jur pe sfânta cadă de la mine din casă că nu miroseam, dar na. Și pe cuvânt că nu mint, chiar am baie în casă.

Mă duc și fac duș (era dotată în salon cu toate cele) și dau să mă îmbrac. Nu, cum să mă îmbrac? De ce să stai îmbrăcat când îți umblă cineva la pori? Total ilogic. Ia pune-ți matale doar chiloții, dacă insiști. Și ia un hălățel din ăsta de unică folosință. Bă, ce să zic, începusem să cred că femeia vrea să mă reguleze. Totul era extrem de absurd. Fac cum zice, mă întinde pe patul ăla și na, urmează chinul. Că doare oleacă de obicei.

Tanti a mea începe procedeul. Se spală pe mâini până la coate, se freacă bine cu săpun, se șterge și-și pune mănuși chirurgicale. Io mă uitam așa pe de’a latul și mai că-mi dădeau lacrimile, să-mi bag picioarele. Se duce după un paravan, se dezbracă și-și pune și ea hălățel de unică folosință. Apoi își trage pe ochi niște ochelari d’ăia transparenți și se astupă cu o mască chirurgicală. Până aici! WTF woman! Are you fucking cutting my nose in pieces or something?!

E și, după toate astea, face cel mai nasol și tragic gest pe care putea să-l facă pentru suflețelu’ și fizicu’ meu: nu îmi pune aparatul cu aburi, începe și operează direct pe fața mea cum era ea. Acu’… bănuiesc că femeile știu ce-nseamnă asta. Sfârșitul lumii, asta înseamnă. A fost o oră de chin. Am crezut că mor, îmi șiroiau lacrimile de durere și nu-mi dau seama nici în ziua de azi cum de-am supraviețuit. La final mi-a făcut coișpe mii de masaje și m-a dat cu tot felul de smecleanuri. Bă și ce să vezi. Ies de acolo, mă duc acasă înjurând și bombănind (câțiva pași adică), mă uit în oglindă și ce să vezi? Luceam ca o perluță. Nu roșeață, nu iritații, nimic. Mi-a fost frică să mă uit în oglindă cât eram în salon că mi-era că fac o criză de isterie și bat femeia cu aparatu’ de aburi peste ochi. Da’ totul bine.

I-am făcut io rapid un profil psihologic, femeia clar picase la medicină, și-a ratat cariera de dermatolog și acu’ chinuie puștoaice (mă supraestimez acu’). Ei și, n-am povestit asta ca să vă prindeți că am io coșuri și fac tratamente faciale ci pentru că:

Primesc ieri un telefon.

“Alo? X?” (imi zice numele)

“Ăăă. Da?”

“Sunt D-na doctor Y de la Cabinetul G.”

“Ăăă…” (n-am înțeles cine e, mi-a venit în cap oftalmologul, că era ultimul medic la care fusesem)

“…Mă uitam pe fișa dumneavoastră medicală și văd că aveți tenul deshidratat. Și..uhm…n-ați mai fost la tratament din aprilie 2008, corect?” (WTF, țicnito tu ești? am fișă medicală pentru ten?)

“Ăăă..da, n-am mai venit de atunci într-adevăr.” (Ba am fost dar nu la tine, nebuno!)

“Păi nu credeți că ar fi cazul? Am promoții acum în martie, asta am vrut să vă transmit”

“Ok, vă mulțumesc”

Pe voi vă sună astea de vă epilează între picioare să vă zică c-ar fi cazul să vă duceți că sigur v-au dat buruienile? Adică, io-nțeleg că lumea-i disperată după bani în perioada asta, da’ totuși, să ti se facă fișă medicală la un salon de cosmetică e deja prea mult. Și mai ales, să te sune cosmeticiana să te certe că n-ai mai fost pe la ea și…AR CAM FI CAZUL. Adică, cine decide c-ar fi cazul să-mi golesc eu cardul dacă nu eu?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *