iPhone UX

Deci mi-am luat telefonul ăsta acum 4 luni. De la Oranj. Mda… investiţie bună, proastă… nu ştiu. Nu mai are importanţă. Consider că deocamdată m-a scos din rahat de câteva zeci de ori, chiar dacă umblu mereu cu încărcătorul după mine. Năcaz! Ce drac să-i fac?! Tre’ să-l port că nu ştiu niciodată când rămân fără baterie datorită vreunei sesiuni prelungite de interneţi.

L-am luat, l-am ultra folosit, îl ultra folosesc, rup banda de internet cu el pe 3G (abia 3.6mbps, da’ merg şi ăia),  pe wi-fi (am peste tot, acasă, la lucru, pe budă, prin oraş, avem ti-wi, deci există). Am cumpărat vreo 7 aplicaţii. Nu că sunt zgârcit, da’ chiar nu avem nevoie să dau banii pe aplicaţii cât timp există şi aplicaţii free care îţi satisfac nevoile. Vreo 40.

Totuşi, cea mai mare durere a fost momentul lansării iOS4.0 când am aflat că nu funcţionează multi-taskingul. Şi fundalul de la meniul principal. Mno. Descopăr după ceva timp că dacă-l hack-uieşti merge. Treabă bună. Da’ cum?! N-am chef, nu-mi bat mintea, o las aşa.  Încarc o adresa în Safari, în 5 minute am Cydia pe telefon, văd backgroundu’ şi dacă dau dublu-puş pe butonul de Home, am şi App Switcher (sau cum i-o fi spunând). Excelent!

Merge el ce merge, până când… Fază nasoală! După ce deschizi mai multe de 10 aplicaţii începe să se blocheze. Da’ urât de tot.

Şi aici intervine gestul reflex al utilizatorului de iPhone. Fac un long-tap pe o icoană. Şi ghici ce îmi apare?! Pot să le şi închid!Genial!!! Ăsta da user-experience!