Ma gandesc mai mult la offline

Am intrat şi eu în rândul lumii tehnologizate, mi-am făcut cont de internet banking. Mă simt modernă, feşăn, cum mai vreţi voi. A, şi unică. De ce? Pentru că am senzaţia că la banca respectivă, n-aş vrea să dau nume că am impresia ca mă citesc angajatele de acolo, am fost prima clientă care a optat pentru internet banking. În momentul in care am solicitat treaba, femeile alea se învârteau toate p’acolo şi nu stiau ce să facă. A durat aproximativ o săptămână până l-au activat.

Legat de paranoia mea, să vă zic de tantiile alea. Erau vreo 4, la birouri diferite. M-am dus la casierie şi le auzeam şoptindu-mi numele. Apoi m-am dus la una din ele şi-am stat cuminţică până când s-a rezolvat ce aveam de rezolvat. Toate erau cu ochii pe mine. Mă gândeam că poate am uitat să-mi dau jos machiajul de Frida Kahlo ce mi-l făcusem cu o seară în urmă, de amorul artei. Nu..nu uitasem, n-aveam nimic pe faţă.

Peste câteva zile iată-mă într-un bar, la o masă, ca tot omul. Doua fete cucuiete (nu m-am decis dacă merită renumita titulatură) la o masă alăturată. Ce făceau ele? Se uitau la mine. Insistent. Mult. Încontinuu. N-aveam nimic pe faţă. Mă rog…the usual: ochi, nas, gură.

Poate că sunt drăguţă sau poate că sunt incredibil de urâtă. Sau poate că am nevoie de o vacanţă. Am zis. Ultimul post, dragilor, pe această lună. O să încerc să întru zilnic pe blog pentru a posta poze. Comunicăm prin imagini în următoarele două săptămâni.