Mic portret al retardului necivilizat

Mi-a fost de ajuns un drum de la Alba la Draşov şi înapoi,  ca să pot schiţa un minimalist portret al retardului necivilizat, coborât din vârful copacului în gălăgia oraşului.

Una la mână: iau rapid Fiatina şi ţuşti spre Sebeş, să ajung urgent la Draşov pentru o treaba foarte importantă. Pe lângă parcul Cetăţii, un retard îşi conducea nestingherit herghelia de Touareg pe mijlocul drumului cu 10 km pe oră.  Dau faruri, nimic. Fac cu mâna prin geam, nimic. Îi frec un claxon imens de libelula urechii, îl trezesc pe tip din visare (care se petrecea având mulţime de feţiţe în jurul lui, ascultându-l cum îşi laudă măgăoaia la care-l ascultă pe Guţă în Touaregul lui de şaişdemii dă euro) şi dau din drum aproape frecându-mi aripa de ARIPA lui. Îi dau înainte.

A dooa la mână: Ajung în Sebeş, coloană la intrare, fac 25 de minute din Kogălniceanu până în centru, căldură, îmbulzeală ca la piaţă. La intersecţia din Parcul Tineretului fac dreapta, apoi iar dreapta să intru între blocuri. Un retard cu un Taxi opreşte fix pe trecerea de pietoni, fix la un metru de colţul intersecţiei, iar un altul stă pe contrasens să o ia la stânga, deşi în Sebeş e interzis la stânga, toate semnele sunt cu obligatoriu la dreapta. Pietoni pe trecere, bineînţeles, ca să fie totul prea înghesuit. Opresc şi-i spun ceva la moşu`din taxi, ceva care are legătură cu caracterul lui de şofer. Ce vrei, bă? Mă întreabă răstit. Eşti tâmpit, amice!, îi zic şi apoi plec.

A treia la mână: Un tirist mai retard decât câinii care iţi ies în faţa maşinii când eşti la un metru de ei, cred că citea ziarul în cabină – 60 la oră pe drum întins. Operă completă: faruri, claxon, dedicaţii. Bulgăroiul nimic. Scot mâna pe geam şi-i fac semn să meargă mai repede, că mă grăbesc. Retardul îşi stoarce maioul plin de transpiraţie, înţelege care-i poanta şi-i bagă gaz.

A patra: Am ocolit DN1 şi am venit de la Draşov pe altă rută. Ce credeţi că era pe marginea drumului din 100 în 100 de metri? Saci de gunoaie menajere aruncate alandala şi deschise la gâtlej ca să sară gândacii modificaţi genetic, de mărimea ouălor de struţ, pe şosea. Putoare până-i lumea. Mizerie şi putoare. Adică civilizaţie românească.

Acum, sincer, oare câţi ani ne mai trebuie să ne disciplinăm măcar la sfert faţă de nemţi? Sau nu putem mai mult?