Nu vreau. Nu pot. Nu stiu

Nu vreau diamante. Gatul meu a fost mereu mai bogat fara olmazurile pentru care lumea se zgarie. Nu pot sa fug. Parasirea grabnica a primejdiei nu-mi lasa timp sa o infrunt. Nu stiu sa schimb. Decat rufele murdare ce spalate-I fac pe oameni mai curati.

Nu vreau deghizari. Travestitii sufera de inghitit in sec, de toleranta zambetului mincinos. Nu pot sa inchid ochii. Fiindca stiu ca nu-I vina viselor, ci a celor ce le reteaza de la sublim in jos. Nu pot sa reiau. Dupa intreruperi, departarile nu-s decat doua bucati lipite artificial. Nu stiu sa uit. Pot doar ierta, caci timpul aduce vindecarea, nu amnezia. Nu vreau o transa. Cere tu asa putin, daca ansamblul te copleseste.

Nu pot sa pierd. Cand iubirea unuia lesina de foame, o alta sansa isi face culcus. Dar nu doarme vesnic. Nu stiu sa fur. Numai farmecul sterpeleste din ani, pe sub mantia de calau batran. Nu vreau ceva in plus. O compunere hazlie cu randuri in minus ar fi seducatoare pentru viitor. Nu pot sa exist. Cand predicatul vesel s-a inecat in varful lumii cu samburele unui neadevar. Nu stiu sa am vreo putere.

Tamplele ruginite de atatea furtuni iau cu sila ultimul dram de forta. Nu vreau ce n-am avut. Caci de-as avea cat am pierdut, acum te-as fi avut. Si nu pot sa astept ce nu va veni. Caci daca n-a ramas prima data, ultima oara ma va vizita doar. Si nu stiu pe cineva sa se incumete. Caci frica de a risca e mai odihnitoare decat curajul de a strange in brate un om. Care nu mai vrea, nu mai poate, fiindca nu mai stie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *