Nu vreau. Nu pot. Nu stiu

Nu vreau diamante. Gatul meu a fost mereu mai bogat fara olmazurile pentru care lumea se zgarie. Nu pot sa fug. Parasirea grabnica a primejdiei nu-mi lasa timp sa o infrunt. Nu stiu sa schimb. Decat rufele murdare ce spalate-I fac pe oameni mai curati.

Nu vreau deghizari. Travestitii sufera de inghitit in sec, de toleranta zambetului mincinos. Nu pot sa inchid ochii. Fiindca stiu ca nu-I vina viselor, ci a celor ce le reteaza de la sublim in jos. Nu pot sa reiau. Dupa intreruperi, departarile nu-s decat doua bucati lipite artificial. Nu stiu sa uit. Pot doar ierta, caci timpul aduce vindecarea, nu amnezia. Nu vreau o transa. Cere tu asa putin, daca ansamblul te copleseste.

Nu pot sa pierd. Cand iubirea unuia lesina de foame, o alta sansa isi face culcus. Dar nu doarme vesnic. Nu stiu sa fur. Numai farmecul sterpeleste din ani, pe sub mantia de calau batran. Nu vreau ceva in plus. O compunere hazlie cu randuri in minus ar fi seducatoare pentru viitor. Nu pot sa exist. Cand predicatul vesel s-a inecat in varful lumii cu samburele unui neadevar. Nu stiu sa am vreo putere.

Tamplele ruginite de atatea furtuni iau cu sila ultimul dram de forta. Nu vreau ce n-am avut. Caci de-as avea cat am pierdut, acum te-as fi avut. Si nu pot sa astept ce nu va veni. Caci daca n-a ramas prima data, ultima oara ma va vizita doar. Si nu stiu pe cineva sa se incumete. Caci frica de a risca e mai odihnitoare decat curajul de a strange in brate un om. Care nu mai vrea, nu mai poate, fiindca nu mai stie.