Oare chiar avem nevoie de Oscar?

Acum stim cu totii ca filmul lui Cristian Mungiu, „4 luni, 3 saptamani si 2 zile” nu mai are nici o sansa la Oscar. Nu stiu altii cum sunt, dar, la citirea vestii asteia, eu am avut o reactie contradictorie. Pe de o parte, imi parea rau de ratarea unei sanse la Oscar,(probabil pentru ca am fost crescuti in cultura „filmele de Oscar sunt extraordinare!”),  iar, pe de alta parte, am fost multumita. Nu fac propaganda anti-romaneasca, ba din contra.  Vreau ca tot ce este romanesc si bun sa fie apreciat la justa valoare. Dar, gandindu-ma la filmele care au obtinut Oscar-ul in ultimii zece ani, sa zicem, pot spune ca nu m-a impresioant nici unul dintre ele… poate doar cele care au obtinut aceasta distinctie pentru efecte speciale. Iar, filmul lui Mungiu nu are asa ceva. Mai mult, acesta este un film bun, facut cu bani putini. Iar, daca ne gandim cat de „film bun” este „Titanic-ul”, cu cati bani a fost facut si cate Oscar-uri a luat, atunci nu mai este nevoie de nici un comentariu. Vreau sa spun ca filmele care au obtinut Oscar-ul sunt filme comerciale, sau cu un astfel de potential.

Cat despre felul in care au perceput romanii, sau majoritatea lor, „4,3,2”…  Am citit tot felul de impresii referitoare la acest film. Putini au fost cei care i-au dat o bila alba. Restul, au spus ba ca este o porcarie, ba ca este pierdere de vreme, ba ca este obscen, ba ca dialogurile sunt puerile, ba ca filmarea este aiurea, ba ca tema avortului este total nepotrivita intr-o tara crestina si ca Dumnezeu ne va pedepsi pe noi, toti romanii, pentru asta ba ca aia nu e bine,ba ca cealalta si tot asa.
Si atata vreme  cat romanii, mari consumatori de filme americane comerciale si de telenovele, spun asta, atunci la ce sa ne asteptam din partea americanilor, care sunt mari consumatori de filme comerciale si de soap-opera?

Sugestie: vizionati filmele care au obtinut Palme D’Or si comparati-le cu cele care au obtinut Oscar-ul!