Prea frig…

E prea frig afară.
Pe telefonul meu arată că sunt 4 grade Celsius, dar că se simte de parcă ar fi 0. Umiditatea e de 75% şi vântul bate cu 19 km/oră bla bla. E atâta de frig încât mi-e groază să ies afară pentru 2 minute să-mi iau ţigări. Amân momentul. Şi niciodată n-am fost atâta de recunoscătoare patului meu cald şi nenicilor cu căldura, că încă n-au tăiat-o, aşa cum se zvoneşte prin oraş…
Totuşi, nu arată că o să ningă, iar eu abia aştept prima ninsoare. Dar numai pe prima! Dupaia, din partea mea poate să se topească, să fie mâzgă pe jos, să calc stresată să nu alunec, nu mă intereseză! Doar să nu ningă zile în şir…Să mă chinui în fiecare dimineaţă să-mi dezgheţ maşina, să curăţ la nesfârşit zăpada de pe parbriz şi apoi să mă bag la drifturi forţate alături de ceilalţi şoferi, să fiu nevoită să folosesc frâna de motor, să calculez cu mare precizie distanţa de frânare, ca să nu mă trezesc în portbagajul colegului de trafic, să primesc bulgări de zăpadă în cap de nicăieri, să mă înfofolesc cu şpe rânduri de ţoale şi să-mi ardă faţa când schimb temperatura, la fel şi mâinile şi degetele de la picioare…
Din partea mea să mai fie zăpadă de sărbători, că altfel nu sunt sărbătorile ca la carte. Şi să se bucure şi copiii. Dar atât, de sărbători!
Cu toate astea mă mai gândesc că e bine când ninge, că asta înseamnă că nu e la fel de frig ca atunci când e minus şi totul îngheaţă. Şi e aşa un peisaj aiurea, de parcă simţi că şi timpul îngheaţă si stă pe loc.
Nu e după mine, nu e cum vreau eu, dar ştiu sigur că nu-mi place frigul, nu-mi place iarna, nu mă încântă ideea de zăpadă.