Saracii de ei

Mă gândeam aseară, în timp ce stăteam pe veceu bineînţeles, la Povestea p… şi la săracu’ Creangă care a murit înainte să se deschidă Bamboo-ul. S-a dus pe lumea cealaltă şi n-a apucat să cunoască viaţa adevărată.

Eminescu, alt amărăştean, n-a prins şi el inaugurarea de la Liberty Center. Săracu’ de el. Degeaba o arde cu Luceafărul lui, neam de neamu’ lu’ Eminovici & Micle combined n-a văzut mall şi cinema 3d.

Nicolae Filimon a scris Ciocoii vechi şi noi după ce a băut nişte Jack cu Redbull singur la bar în Fratelli şi a observat mişcarea de la masa lu’ Pătraşcu. Era cu Poponeţ şi cu toţi ăia. Săracu’, n-a înţeles nimic din şmecherie, s-a apucat să facă mişto de ei. Era invidios.

Nici Eliade n-a fost mai presus. Fraieru’. N-a fost acceptat în gaşca din Mc de la Romană şi s-a pus pe Romanul Adolescentului Miop. Ce, chiar a crezut că a realizat ceva? Pff. N-a trăit să vadă că au schimbat ăia gresia şi mesele şi că între timp au băgat aripioare de pui.

Viaţa-i grea. La toţi ni-i greu. Mulţi dintre noi nu vor să-nţeleagă.