Snobismul – trasatura relativa

snobismul este relativ, la fel ca si normalitatea. nu ma simt snoaba in fata celor care nu au apa potabila sau electricitate daca am 50 perechi de pantofi. sunt normala printre oamenii care au 50 de perechi de pantofi si snoaba printre cei care n-au apa potabila si electricitate. e treaba mea pe ce dau banii. asa cum e si treaba astora care stateau azi la bartai coada pe un frig de iti inghetau urechile. treaba lor, eu imi permit sa ma amuz doar, poza spune multe. sa-si cumpere tot magazinul din partea mea, sa dea 1000 euro pe un portofel in care isi tin maxim 200 euro. treaba lor.

nu terminasem ideea si-am dat enter. Ca si principiu, eu consider ca un snob este acela care isi cumpara lucruri ce nu-i sunt utile, doar de dragul brand-ului, al numelui, al ideii. In momentul in care eu imi cumpar multi pantofi (ai dat tu exemplul asta asa ca i stick to it-desi la mine se potriveste oricum, sunt maniaca cu pantofii) pentru ca imi plac (nu pentru nume) si ii port pe toti, nu inseamna ca sunt snoaba. Poate ca am un job care-mi solicita aspectul si tre sa fiu altfel de fiecare data. Sau poate ca nu tre sa dau explicatii. Cum nici eu nu m-am dus sa-i intreb pe aia la coada: da de ce stati la coada pentru porcaria asta de brand?