Tineret, mândria ţării

Sună a slogan comunist, pentru că a fost un slogan comunist. Însă tineretul de atunci a devenit părintele infidel al educaţiei buricelor goale de azi. Avem elevi şi chiar liceeni care nu ştiu cine a fost Alexandru Ioan Cuza şi ce s-a întâmplat la 24 ianuarie 1859. Păi daca aceşti copii nu ştiu ce s-a întâmplat în ţara lor cum 200 de ani, de ce să-i mai punem să înveţe de Ştefan cel Mare şi de Mihai Viteazul, care au trăit acum 400-500 de ani? Ce rost mai are o istorie atât de veche?

M-am îngrozit acum câţiva ani când am învăţat pentru examenul de bacalaureat. Se întâmpla prin 2001, când încă nu apucase să se reformeze a 1235-a oară învăţământul românesc. Şi totuşi, am avut parte de întrebări grilă, de chestionare, de mici eseuri istorice şi alte idioţenii retarde inventate de miniştrii noştri cu clase cât acceleratul. Eu n-am învăţat istoria din manualele acelea. Le consideram low-level, aşa că am luat vechile cărţi cu pagini maro şi am repetat o istorie pe care deja o ştiam.

Ştiţi ce m-a frapat atunci? Şi am rămas mutilat toată viaţa: lecţia despre Mihai Viteazul avea o jumătate de pagină, iar cea despre Andrea Esca şi Andrea Marin trecea binişor de două pagini. N-am îndoit nicio foaie din manualul ăla. L-am returnat aproape sigilat, cu teama de a nu mă murdări de mizeria din capul celor care l-au făcut.