Totuşi, n-are cineva o dacie veche?

Mă zbat în trafic ca un peşte pe uscat, ca toţi şoferii de altfel. Eu sunt din’aia de treabă, las alte maşini înaintea mea, nu intru în intersecţie dacă nu am unde să inaintez deşi e verde, nu fac niciun fel de răutăţi. Sunt fetiţă cuminte şi de treabă. Că mă gândesc că aşa mi-ar plăcea să fie şi restul lumii. Bineînţeles că asta nu se întâmplă decât în lumea mea imaginară. Am făcut un hate list (mă pricep la liste, sunt tipicară).

Pe locul 1 se încadrează cei care depăşesc coloane luuuuungi de maşini care stau la semafor, ajung în faţă şi se bagă cuminţi la loc, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Păi tăticule, cum stă treaba, eu stau ca proasta (adică omul corect) la coadă şi tu o iei pe lângă? Intraţi-ar roţile în canale fără capac, na!

Pe locul 2, cu multă grijă i-am plasat pe ăia care stau în coloană şi îi lasă pe cei de la nr. 1 să intre. Nu domne, nu! Nu-l lăsa, de ce îl laşi? Să stea acolo să blocheze tot, să se simtă ca un cur, să se înroşească de nervi şi ruşine, să-l claxoneze toţi, să cedeze psihic. Vă urez şi vouă, cu mare căldură, să vă cedeze ambreajul când vă e lumea mai dragă.

Pe locul 3 sunt ăia care se duc precum boii la apă în mijlocul intersecţiei, deşi văd că blochează tot şi că nu au unde să înainteze. Viermilor, meritaţi să vedeţi cu ochii voştrii cum vă iese fum de sub capotă. Ups, s-a calat motorul?

Ştii că urmează să se pună verde la semafor şi claxonezi? Eşti pe locul 4, felicitări! Îţi doresc să o ai pe Bad Pitzi în faţa ta, pentru că Bad Pitzi îţi oferă două variante să te calmezi. Una este să nu mai pleci niciodată de la stop, pentru că nu vreau eu să plec. Adică da, te ţin acolo, de-a dracu’. Îmi fac timp pentru tine, jur. A doua variantă e să-ţi pun frână în faţă după ce-am plecat. Alegi acum sau suni un prieten?

Ca soluţie pentru aceste probleme mi-am propus achiziţionarea unei bătrâne dacii de prin ‘80 sau orice alt hârb, cu care-mi voi croi drum prin trafic în stilul unic ‘intru-n tine nemernicule’. Adică îmi iau un fier cu care pot să buşesc nenorociţii fără să-mi pară rău. Odată la 6 luni, ca să aibă timp punctele să se întoarcă la mine.

Ca soluţie reală, practică, sănătoasă şi fără nervi pentru aceste probleme, îmi voi scoate bicicleta de la naftalină. Mi-e ruşine că n-am făcut-o până acum.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *