Unde se aduna romanii?

Când un eveniment românesc strânge 500.000 oameni în 4 zile, care stau ore sau chiar zile la o coadă pentru a pupa nişte oase, îmi permit să o numesc manipulare în masă. Când te gândeşti că nu s-au dat nici mici, nici cârnaţi, nici berepoţi spune că ai un nume pentru puterea nr. 1 în lume..nu numai în ţara noastră.

Eu, contrar aşteptărilor pe care vi le-aţi făcut deja în urma celor scrise mai sus, am făcut parte din milioanele de oameni care au stat pe străzile Romei pentru a-l vedea pe Papa Ioan Paul al 2-lea înainte de înmormântare. Şi de la Vatican porneşte tot ce blamam eu singură mai sus, e adevărat. Însă Papa Ioan Paul al 2-lea era..într-un fel. Bun, blând, privire calină, întruchiparea bunicului ideal. Nişte oase sunt nişte oase şi atât.

Poate că mă fac mai bine înţeleasă dacă spun că sufletul e suflet, nu poţi să-l coordonezi, nu poţi să-i porunceşti şi nu poţi să-l obligi. Poate că şi un ateu spune la un moment dat Doamne ajută. Poate că eşti ortodox şi intri într-o moschee să te rogi la Dumnezeu. Poate că un catolic îşi face cruce ortodoxă.

Poate că eu ortodoxă am asistat la o slujbă catolică şi am avut o revelaţie. Ce contează religia, de ce trebuie să crezi în Biblie atunci când ai ceva în suflet? De ce trebuie să te îmbraci în negru atunci când îţi sufletul tău plânge după cineva drag? De ce trebuie să mergi la slujbă duminica? De ce o femeie la ciclu nu poate intra în biserică, dacă tocmai Dumnezeu (conform Bibliei) a zămislit-o aşa? De ce e ruşinos sexul vis-a-vis de Biserică, dacă asta este metoda de înmulţire a omenirii? Nu poţi să crezi în ceva liniştit, fără dureri de cap, fără ritualuri, fără obiceiuri, fără reguli? De când sufletul se coordonează după reguli scrise?